În dimineața următoare, mă trezesc simțind mâna lui Christian pe șoldul meu, alunecând spre stomac și trăgându-l mai aproape de mine. Mă încordez, încă supărată și tulburată de tot ce s-a întâmplat ieri, dar el își apleacă capul și îmi sărută mai întâi umărul, apoi mai jos pe gât, și apoi mă strânge tare la piept, oftând și lăsând capul lângă al meu.

„Îmi pare rău, Iris”, șoptește el, buzele lui a