„Nu se întâmplă nimic aici”, zice Nico scurt, întorcându-se și îndreptându-se spre ușă fără un alt cuvânt sau o privire spre mine. „O să te contactăm! Nu părăsi proprietatea!”

„Da, da!”, strigă Frankie după Nico, înainte de a se întoarce spre mine și a da ochii peste cap. „Îmi vorbește ca și cum aș avea opt ani.”

„Ei bine”, spun, încrucișând brațele și zâmbindu-i cu subînțeles. „Uneori te porți ca