— Asta pățești, zice Nico, râzând și urmându-ne într-un living într-un ritm mai lejer, cu Lucy la braț. Pentru că vorbești cu copiii! Ceea ce eu am ca politică să nu fac niciodată.

— Adică tu nu vrei să le vorbești? intervine Frankie, ironic, cu vocea joasă ca să auzim doar noi, sau ei nu vor să vorbească cu tine?

— Ce? ripostează Nico, întorcându-se să-l fulgere cu privirea.

— Ești ca, echivalent