„Iris Smith,” spune Christian încet, luându-mi mâna stângă în a lui și uitându-se direct în ochii mei. „Ești, fără îndoială, dragostea vieții mele. Am fost copleșit, în fiecare zi a vieții mele – cu tine prezentă în ea și fără – de sufletul tău frumos, de grația ta, de puterea ta și de curajul tău. Spiritul tău incredibil –”

Vocea i se frânge aici și se uită în jos la podea, adunându-se, și inima