Aveam prostul obicei să conduc imprudent când eram tulburat. Cred că, în lista mea de păcate, condusul nesăbuit ar trebui să fie cel mai mic, dar era singurul care îmi punea viața în pericol. Și avea un fior aparte – să stau atât de aproape de moarte și să știu că nu mă poate doborî.

Și dacă într-o zi s-ar întâmpla, oricum nu lăsam în urmă cine știe ce moștenire.

Câțiva oameni ar duce dorul petrec