Privind-o pe Julia dispărând din câmpul meu vizual, simt de parcă lumea se prăbușește sub picioarele mele. Ea e fata. Ea e... fata pe care am prins-o în ultima secundă posibilă acum atâția ani? De acolo venea sentimentul meu de recunoaștere. Era ceva în optimismul ei radiant și în ochii ei duioși, de culoarea alunelor, care-mi zgândărea memoria, dar ea a crescut și s-a transformat într-o femeie. A