Sophie se sprijini de fereastra biroului ei, urmărind cum orașul se trezea dedesubt. Zorile pictau cerul în nuanțe de acuarelă roz și aur, dar abia dacă observa frumusețea. Mintea ei era prinsă într-o buclă nesfârșită de amintiri din acea noapte la restaurant—vocea lui Gabriel, ochii lui, onestitatea crudă din cuvintele lui. Se convinsese că evitându-l lucrurile vor fi mai ușoare, că orice scântei