Călcâiele Adorei loveau pavajul, ritmul fiind sincronizat cu pulsațiile din capul ei. Lămpile stradale proiectau umbre lungi în timp ce mergea, fiecare întinzându-se ca o fantomă a gândurilor ei întunecate. Strânsoarea ei se intensifică în jurul genții aruncate peste umăr, greutatea deciziei apăsând-o pe piept.

„Trebuie să se termine,” șopti ea pentru sine, respirația ei fiind vizibilă în aerul re