Casa era tăcută în adâncurile nopții, spartă doar de respirația constantă a lui Gabriel de lângă ea. Lumina lunii se filtra prin perdelele diafane, aruncând umbre ciudate pe pereți, care păreau să danseze cu demonii ei. Gabriel era pierdut într-un somn pașnic, dar Adora zăcea trează, mintea ei fiind o furtună de temeri și regrete. De fiecare dată când închidea ochii, vedea zâmbetul satisfăcut al l