ZAHARA

Un disperare copleșitoare îmi sfâșie fiecare gând, în timp ce pașii mei răsună în interiorul pereților claustrofobi ai încăperii nenorocite pe care îndrăznesc să o numească locuință. Locuință? Un eufemism crud pentru închisoare. Simt cum timpul se scurge ca boabele de nisip într-o clepsidră, în timp ce ritualul fatidic al Suspinului Nopții se apropie, aruncând umbra sa funestă asupra mea.

P