KAIDEN

— Vorbești serios, Darius? am întrebat eu cu nerăbdare, în timp ce vampirul oprea mașina pe un drum pustiu, la marginea unei păduri dese. Scena asta se repeta la nesfârșit de când mă încătușase cu blestematul ăla de colier magic. Se uită la mine cu dispreț, ochii lui roșii sclipind în lumina lunii.

— Nu te mai plânge, câine. Mi-e mereu sete, răspunse Darius, cu un ton glacial și indiferent.