Sunetul suspinelor lui Bailey îmi sfâșia inima. Stătusem acolo, sprijinindu-mi capul de ușă pentru un moment, sperând că-mi va deschide. Voiam să mă duc s-o strâng în brațe. S-o liniștesc. Dar ușa nu s-a deschis și asta îi rupea și lui Zion inima, așa că a trebuit să plec. S-o aud plângând era destul de greu, fără să mai aud și schelălăitul lupului meu. În noaptea aceea, m-am întors în biroul meu,