Amelia stătea lângă fereastra camerei de hotel pe care o rezervase, privind cerul gri și mohorât. Ploaia bătea ușor în geam, într-un ritm care se potrivea cu starea ei de spirit. Se îmbrățișa strâns, încercând să alunge frigul care părea să vină mai degrabă din inimă decât din vreme.

Mintea ei era o furtună de emoții – confuzie, furie, tristețe și, mai presus de toate, trădare. Cuvintele lui Asher