*Ivan*

Ultimul lucru pe care mi-l amintesc a fost cum lacrimile îi șiroiau pe fața lui Sephie, în timp ce stăteam lângă ușa de la intrare a casei. Am tras-o spre mine, încercând să o consolez. Totul a început să se întunece, dar încă îi auzeam vocea. Mă simțeam liniștit când îi auzeam vocea. *Asta nu s-a mai întâmplat niciodată*.

Știam că sunt rănit grav. Nu simțeam nimic, dar știam suficient cât