*Adrik*

Am urcat repede treptele spre ușa din față, nesigur dacă-i credeam vorbele, dar sperând că are dreptate. Am luat treptele câte două și m-am întors pe balcon, sperând că ea nu a dispărut în timp ce vorbeam cu Ivan. Mintea-mi era în viteză, inima-mi era în viteză, dar mai presus de toate voiam doar să o țin în brațe. Și poate să-l găsesc pe doctorul ăla și să-i pun un glonț în cap, dar asta