*Adrik*

Nici nu pot începe să descriu ușurarea pe care am simțit-o când s-a trezit de data asta. O aveam pe Sephie înapoi. Aș fi dat orice să-i văd zâmbetul din nou.

„Cât am dormit de data asta? Știu că ai stat aici cel puțin douăsprezece ore fără să te miști, doar ca să pot dormi liniștită”, a spus ea, degetele ei încă plimbându-se peste barba mea, ochii ei unici inventariindu-mi fața ca și cum î