Peștera este înfricoșător de liniștită, singurele sunete fiind respirațiile noastre sacadate și șuieratul slab al lavei care se răcește în depărtare. Întunericul ne apasă de jur împrejur, întrerupt doar de strălucirea portocalie slabă de la roca topită care se infiltrează prin crăpăturile din pereți.

"Auzi asta?" șoptesc, vocea mea fiind abia audibilă.

Cora îngheață, ochii ei îngustându-se în timp