Ușile liftului se deschid și pășim înăuntru. Stau înțepenit, urmărind cum se aprind numerele pe măsură ce urcăm. Aproape că aud ticăitul ceasului meu – opera de artă pe care mi-a dăruit-o Julie. Fiecare ticăit este o numărătoare inversă până la ciocnirea inevitabilă care urmează să se desfășoare. Poate că mă gândesc prea mult la asta. Dar știu, în adâncul sufletului, că nimic din toate astea nu se