Bine, poate că mă cunoaște. Sună exact ca ceva ce aș fi făcut eu.

„În regulă. În regulă”, spun. „Vei avea onoarea. Asta nu înseamnă că nu pot ajuta. Îți promit, te voi lua cu mine și tu vei fi cea care îl va termina. Cum sună asta?”

În sfârșit, se oprește din tastat. Nu e o pauză completă. Degetele i se ridică de pe taste, plutind în aer ca și cum nu ar ști ce să facă mai departe. Apoi își întoarc