Knox e deja la jumătatea scărilor când intru în clădire. Urcă două trepte odată. Mă grăbesc să-l urmez.

La următorul palier, scoate telefonul din buzunar, derulează rapid, apoi îl pune la ureche.

Nu spune multe. Doar câteva cuvinte scurte. Ceva despre o platformă auto. Numele Aaron.

Nu trebuie să aud restul ca să știu despre ce e vorba.

Închide chiar când ajung la etajul nostru și stă în fața ușii