*Ciana*

Eram într-o stare de semiconștiență, oscilând între vise și realitate.

Primul lucru pe care l-am observat a fost că, oriunde mă aflam, nu mirosea ca în camera mea. În schimb, mirosea a lemn vechi și mosc.

Șoapte înăbușite îmi ajungeau la ureche.

„E o prostie. Nu avem de unde să știm dacă o să funcționeze.” Prima voce era feminină. „Și dacă zvonurile nu sunt adevărate? O să știe exact cine