Nu era decât o singură persoană care ne putea ajuta, și aceea era mama lui. Luther nu ar fi făcut-o, asta era sigur.

Am hotărât să vorbesc cu ea, dar mai întâi, trebuia să mă odihnesc. Nu aveam nicio idee cât timp petrecusem de fapt în acel tărâm, dar simțeam că trecuseră zile de când dormisem ultima dată.

Înainte să mă ridic de pe patul lui Theo, i-am dat părul pe spate. „Nu-ți face griji, Theo.