*Ciana*

Întunericul mă învăluia în timp ce stăteam acolo, pe podeaua murdară a temniței – așteptând.

Așteptând ce, nu eram sigură. Gura îmi era atât de uscată, încât limba mi se lipise practic de cerul gurii. Stomacul îmi era atât de gol, încât renunțase de mult să maiBolborosească și acum consta doar într-o durere surdă adânc în mine.

Visele mele, când reușeam să ațipesc, constau de obicei în min