„Astăzi… e ziua a șasea”, spuse Cerina. „A șasea zi a Lunii Grâului, după calendarul străvechi.”

Mi s-a oprit răsuflarea în gât și m-am pregătit, simțind cum lacrimile îmi năpădesc ochii.

„Mai avem două zile.”

Agățată de stâncă, îmi spuneam să nu mă uit în jos, să mă concentrez să urc. Nu mai eram departe de vârf. Puteam să fac asta.

„Nu înțeleg”. Vocea lui Soren răsuna de dedesubt, în timp ce mă