„Adică, nu e ca și cum nu m-am gândit, știi, ‘Cât de mișto ar fi, dacă totul ar fi perfect în primăvară, și Adam poate ar vrea să rămânem pentru totdeauna, și— ’”

„Vreau să rămâi pentru totdeauna, Rosie. Mă gândeam că am putea începe anul în casa noastră, împreună.”

„Anul? Adică-adică-adică…anul nou? Peste două săptămâni, anul nou ăla?”

„Chiar ăla.”

„Dar-dar-dar—” Doamne, Rosie. „E așa de repede.”