„Nu trebuie să facem nimic, Jennie. Nu e... Nu sunt, gen... Nu trebuie să facem nimic.” Felul în care se bâlbâie peste cuvinte când e anxios e una dintre trăsăturile lui preferate. „E ok să mă cuibăresc. Și în plus”, chicotește el, trecându-și degetele prin păr când îl trag pe ușă, „nu am prezervativ.” „E în regulă.”

„Bine.” Corpul i se dezumflă cu un oftat șuierător. Se lasă pe marginea patului.