Îi deschid ușa. „Asta a spus?”

„Da.” Zâmbește, ridicându-se pe vârfuri, iar eu îmi aplec gâtul. „Ups,” șoptește, oprindu-se la jumătate. „Am uitat. Fără sărutări în public.” Se așază pe scaunul din față, iar ochii ei sclipitori îmi spun că găsește o plăcere imensă în cât de greu este asta pentru mine. „Hai, Gare-Ursule. Avem unde merge.”

Regulile sunt o porcărie. Să nu o sărut este greu, dar cel m