Jennie se întoarce spre mine cu acel zâmbet șiret, abia schițat, în timp ce descuie ușa și începe să dea cu spatele cu mașina.

„Mulțumesc pentru plimbare, Andersen. Un șase solid din zece.”

„Șase din zece, pe naiba. Ți-am zguduit lumea, rază de soare.”

Ea atinge o șuviță umedă de păr care-mi atârnă pe frunte. „Va trebui să-l folosesc pe Indiana Bones doar o dată în seara asta.”

Pieptul meu vibreaz