Perspectiva lui Doran

Tata stătea acolo în tăcere, uitându-se la mine prin întuneric. De ce tăcea? Mă așteptam să spună ceva, să facă ceva măcar. Nu știa ce înseamnă asta pentru noi? Nu-și dădea seama că asta era descoperirea de care aveam nevoie?

„De ce nu spui nimic?”, am urlat furios.

N-a spus nimic și n-a făcut nimic, decât să pună stiloul jos și să se sprijine de spătarul scaunului.

„Vrei să