Din perspectiva lui Flavian

În mai puțin de cinci minute, Sandviș cu Ou era așezat în fața mea și, judecând după starea lui, ajunsesem exact la timp. Mă uitam fix la directorul închisorii, care avea un zâmbet cinic pe față, dar nu era nimic amuzant în situația asta.

„Uite! Ați reușit! Și nimeni n-a murit.” M-am uitat urât la el, iritat.

„O, gardienii mei chiar fac o treabă excelentă!” Continua să