Din perspectiva lui Frederick

Mă întorsesem deja în celulă, dar încă mai eram în cârje, cu piciorul în ghips. Cel puțin mă mutaseră într-o aripă diferită și nu mai eram cu sadicii ăia care mă lăsaseră așa sau cu Domani, care acceptase să fie Borcanul de Bucurii și era cățelușa lui Big Lock, făcând tot ce-i ordona. Dar nu și eu; nu aveam chemare să fiu cățelușa nimănui. Ceea ce-mi plăcea cu adevăra