Din perspectiva Giovannei

Eram atât de fericită, încât nici nu-mi păsa că eram pedepsită. Tata era fericit, Hannah avea să locuiască cu noi, mama era fericită și mi-a spus că-i plăcea noul loc de muncă mai mult decât cel din Japonia. Tot ce mai rămânea era să primesc sărutul meu, dar părea că va mai dura ceva, pentru că Anderson nu era încă pregătit, dar eu... Ha! Eram mai mult decât pregătită!

Am