Perspectiva Irinei

Aproape că nu mai aveam aer de cât am țipat. Bătrânul ăla depravat era mort peste mine, saliva lui lipicioasă picurând pe pieptul meu, și încă mai simțeam chestia aia a lui în mine. Dezgustător! Și nici măcar nu puteam să-l împing de pe mine; părea că ar cântări o tonă. Deja plângeam de disperare. Aveam să mor acolo încet sub cadavrul ăla și nimeni n-avea să vină să mă ajute. Da