Din perspectiva lui Flavian

Când ne-am întors acasă de la spital, nu era nimeni, doar un bilet de la Lexie care spunea că au ieșit și vor întârzia. După un duș, micuța mea mi-a arătat de mai multe ori că ea este femeia vieții mele și singura la care ar trebui să alerg. Nu că aș fi avut vreo îndoială în privința asta – niciodată nu am avut – dar mi-a plăcut când a luat inițiativa și m-a dominat în