Stăteam cu capul plecat, ținându-l de mână pe soțul meu care nu se trezise încă, nici măcar la treizeci și șase de ore după operație. Doctorul tocmai îmi spusese că e stabil și că tot ce putem face e să așteptăm, când am simțit că-mi strânge ușor mâna. Am ridicat capul și m-am uitat imediat la el, văzând acea pereche de ochi violeți luminându-mi din nou lumea.

"Alexandre, dragostea mea! În sfârșit