M-am ridicat și am intrat în baie să fac un duș. Aveam nevoie de un minut departe de cuvintele lui, de adevărurile lui. Îmi sfâșiau inima. Citeam scrisoare după scrisoare și era ca și cum aș fi urmărit un accident de mașină, dar în slow motion. Scrisorile lui căpătau acum un ușor aer de disperare. Și chiar dacă nu le mai văzusem niciodată, mă simțeam vinovată pentru că era vina mea. Nu răspundeam,