Bătaia în ușă ne-a smuls unul de lângă celălalt. Nu-mi dădusem seama cât de aproape ajunsesem până când am sărit de lângă el. Rowan închise ochii și apoi dădu din cap.

„Nu vom eșua?” Cuvintele lui erau blânde, dar în ele se simțea o licărire de speranță.

„Nu, dacă pot face ceva în privința asta. Voi folosi anii următori să pătrund în tot ce pot.” M-am gândit la planul meu și mi-am ros buza.

„Ce e?