— Kylan! Dragul meu. Ce bine-mi pare să te văd. Arăți bine! l-a salutat Alois Morgan pe Kylan cu o îmbrățișare, depărtându-se de camioneta sa modestă, aflată lângă bordura zonei de preluare pasageri a aeroportului.

Kylan a ignorat ușorul disconfort provenit din îmbrățișarea cu tatăl Katrinei, alegând în schimb să-i zâmbească discret.

— Și tu arăți bine. Îți mulțumesc că ai venit după mine, Alois.