„Sondra”, șoptește Elena, iar Sondra ridică privirea. Zâmbește, dar nu pare sincer; e forțat și îmi dau seama că o doare ceva.

„Văd că m-ați găsit”, murmură ea înainte de a tuși și de a se îneca cu țigara. Elena se repede imediat la ea și o mângâie pe spate. Întinzându-mă după paharul cu apă de pe masă, i-l dau când Elena îl smulge și îl miroase. Strâmbă din nas și mi-l dă înapoi. Îl miros și eu,