Ștergându-și lacrimile de pe față, Elara a ezitat în fața ușii impunătoare a biroului lui Adric. Era ca și cum camera însăși emana un aer de pericol, reflectând gravitatea situației din interior. Lumina blândă a candelabrului și parfumul cărților legate în piele care o întâmpinau de obicei în această cameră i se păreau acum amenințătoare.

Adunându-și curajul, a împins încet ușa grea și a intrat. I