Perspectiva Ameliei

Am respirat încet, ca să creadă că dorm, și a crezut. Singura problemă era că el nu avea de gând să doarmă.

Am rămas așa. Minutele s-au transformat probabil într-o oră sau mai mult, și începeam să obosesc.

Ploaia încetase, și mă bucuram. Am întins mâna după telefonul de pe noptieră ca să verific ora. Era aproape 5 dimineața.

„Ce?” Cuvintele astea mi-au scăpat de pe buze înainte