Perspectiva Ameliei

Casa era mult prea liniștită pentru dimensiunile ei. Zidurile păreau că se strâng în jurul meu; nu mai era reconfortant, ci sufocant. La fiecare pas pe care-l făceam, un gardian era staționat undeva; prezența lor era o amintire a cât de drastic se schimbase viața mea.

Nici Rebecca nu ajuta. Era practic lipită de mine, cu ochii ei ageri urmărindu-mi fiecare mișcare, ca și cum aș