Amelia

„Amelia!”

Am simțit o atingere ușoară pe umăr, m-am tresărit.

„Oh, Bailey”

Cred că-mi tot strigase numele, dar eram prea adânc în gânduri ca să observ.

„Îmi pare rău că te-am speriat… la ce te gândeai de erai atât de absentă? Te-am strigat de mai multe ori, dar nu m-ai auzit”

Eram jenată. I-am promis că nu mă voi mai îngrijora, dar iată-mă, gândindu-mă la lucruri care sunt chiar irelevante