Capitolul 92

Din perspectiva lui Josh

În biroul meu se așternuse o tăcere grea, spartă doar de foșnetul încet al Evei care se mișca prin încăpere în timp ce lua trusa de prim ajutor de pe raft. Fața mă ustura, vânătăia de pe pomete pulsa, acolo unde Max îmi aplicase pumnul. Dar durerea nu conta. Nu când Eva era aici, prezența ei fiind ca un balsam liniștitor pentru nervii mei întinși la maximum.

„