*Caterina*

M-am trezit brusc, privind în jur și încercând să-mi dau seama unde naiba sunt. După câteva secunde, creierul meu a reușit să se adapteze situației și mi-am amintit că eram în casa sigură. Detestam camera care fusese desemnată ca fiind a mea. Era mică și înghesuită, iar pereții erau vopsiți într-o nuanță de gri tern pe care nu o puteam asocia decât cu închisorile.

Elio nu se mai întorse