*Natalia*

În ziua aceea ploua și Eterna era tăcută.

În Eterna nu se găseau pietre funerare, ci doar rânduri și rânduri de monumente, ce se întindeau mult mai departe în timp decât oricare dintre noi, cei care pășeam înăuntru, trăisem. Nu puteam decât să-mi imaginez câte suflete fuseseră depuse acolo spre odihnă.

Drumurile pietruite duceau prin labirintul nesfârșit de monumente, fiecare adăpostind