*Natalia*

„Te sun eu diseară, da?” mi-a șoptit dulce, îndesându-mi ușor părul după ureche. M-a lăsat cu un sărut și încă îl simțeam pe buze chiar și când am fugit pe alee, lipindu-mi spatele de ușă până am auzit zumzetul mașinii lui îndepărtându-se.

Nu știam sigur unde se duce, de ce se întorsese în grabă sau de ce avea o privire atât de serioasă și întunecată în ochi când răspunsese la telefon.

D