*Olivia*

Mă uitam fix la Tallon, cu inima bubuindu-mi în gât. Mă înșelasem, atât de tare mă înșelasem când i-am spus lui Gio că nu știu dacă vreau ca tata să fie salvat, când i-am spus că nu-mi pasă dacă moare. Bineînțeles că-mi păsa.

Cum să nu-mi pese? Tatăl meu de carne și oase zăcea în camera cealaltă, poate murind sau deja mort, și nu mă puteam gândi la nimic altceva decât la ce i-aș spune… da