*Olivia*

După cina noastră copioasă și grea, Salvatore m-a condus la ușa restaurantului ca un adevărat gentleman. Fusesem atât de agitată în legătură cu seara asta, dar ceva în privirea lui pierdută pe care o avea de fiecare dată când o menționam pe mama sau una dintre realizările mele m-a liniștit.

Cunoșteam acea privire. O aveam și eu în ochi când visam la cine ar putea fi tatăl meu.

Și-a vârât