*Olivia*

M-am uitat la Giovani cu lacrimi în ochi. Mă ținea atât de tandru și îmi doream atât de mult să-i spun ce voia să audă, dar pur și simplu nu puteam. Trebuia să fiu sinceră cu el. Chiar dacă asta însemna să-i frâng inima.

„Nu știu”, am șoptit, incapabilă să rostesc cuvintele prea tare. „Nu știu dacă pot face față acestei vieți.”

Deși nu s-a îndepărtat de mine, chipul lui Gio s-a împietrit